Proiect referitor la utilizarea imprimantelor RepRap in tehnica dentara

Salutare, Comunitate!

Pregatesc un proiect in cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie si Cluj, la realizarea caruia am nevoie de ajutorul vostru.
Proiectul isi propune sa demonstreze ca/daca imprimantele 3D desktop, dar mai ales cele RepRap - adica ale voastre, pot fi utilizate in prezent cu succes in unele aplicatii stomatologice.
Concret, va propun sa incercam impreuna sa obtinem modele de arcade dentare, cu o precizie si fidelitate suficient de buna, pentru ca ele sa fie acceptate pentru utilizarea in diverse scopuri.
Sunt convins ca vom reusi sa obtinem rezultate bune cel putin pentru unele utilizari, dar as vrea sa va provoc sa impingem limitele cat mai departe.
In final, vom obtine un ghid de utilizare a imprimantelor 3D RepRap in domeniul tehnicii dentare, care va deschide calea, cel putin pentru unii dintre voi, intr-unul din domeniile de foarte mare interes pentru imprimarea 3D.

Va voi pune la dispozitie foarte curand mai multe informatii despre ratiunea proiectului si, mai ales, despre metodologia de lucru. In principiu, este de dorit sa fie cat mai multe tipuri de imprimante implicate. Nu strica nici mai multe imprimante de acelasi tip - asa cum probabil stiti, cercetarea stiintifica avand si un caracter statistic.

M-am gandit ca poate sunteti curiosi sa faceti o incercare! Asa ca va furnizez un model simplificat de arcada dentara pe care sa incercati sa-l imprimati. Modelul STL. il gasiti la aceasta adresa: [www.fileshare.ro] . De asemenea, aveti si cateva fisiere care va prezinta modele obtinute cu echipamente profesionale mult mai costisitoare <3modele-1print.pdf Accuracyofdigitalmodelsobtainedbydirectandindirect.pdf >.

As vrea sa va spun de la inceput ca NU vreau sa demonstram ca NU se poate! Intalnesc la tot pasul (poate ca vi se intampla si voua) oameni dispusi sa-ti arate numeroase motive pentru care un lucru e cel putin foarte greu, daca nu imposibil. Mizez pe entuziasmul si pasiunea voastra pentru a trece de aceste bariere.

Ar mai fi ceva de spus. Am pus cu putin timp in urma un anunt legat de acelasi proiect. Dupa ce m-am sfatuit cu cativa dintre voi, a rezultat ca proiectul merita ceva mai mult decat un simplu anunt in "piata din centru. Si ca poate recompensele cele mai importante nu sunt neaparat cele legate de plata pentru realizarea unor obiecte din plastic. Este inca vacanta, dar am inceput deja discutii pentru a face din acest proiect o oportunitate de afirmare si o rampa de promovare a celor interesati de inovatie si progres.

Va provoc pe toti sa participati la acest proiect!

Cred ca e bine de spus inca de la inceput ca, desi majoritatea informatiilor pot fi accesate/utilizate in mod public, unele dintre ele pot avea un caracter privat, necesitand alte mijloace de transmitere decat un forum public. Pentru aceasta, cat si pentru a avea un control rezonabil asupra desfasurarii proiectului, va rog sa imi transmiteti un PM cu numele, o adresa de email si un telefon la care va pot contacta. Colaboratorul meu pe partea de imprimare 3D va fi Daniel Constantin (@3Dmaker4U) de la care este posibil sa primiti direct mesaje la adresele de email furnizate.

Cam asta ar fi pentru inceput. Astept cu interes mesajele voastre (pe PM) si orice intrebari sau sugestii (postate aici).

Aşa, deci... eu m-am înscris
E drept, ceva mai demult, de când a apărut anunţul din piaţă.
După câteva schimburi de idei şi nişte teste, am zis că nu poate strica să lansăm acest proiect ca o provocare adresată comunităţii reprap de la noi.
Sper să fie şi un mijloc de a resuscita puţin acalmia ce s-a instaurat în ultima vreme pe forum, datorată poate şi căldurii din ultima vreme

Am dat sfoară şi pe FB - deşi nu e agreat de unii, e bun pentru... ce e el bun şi o să o fac şi pe alte canale. Cei ce vor să contribuie sunt invitaţi să facă şi ei puţină vâlvă. Cu cât vom fi mai mulţi, cu atât mai bine.

Şi acum ceva strict la subiect, nediscutat încă cu Alex. Deci...

Modelul virtual se obţine prin scanare 3D cu un scaner profesional. Am primit (ca alfa-tester, nu ca mascul alfa) un astfel de model. Arată foarte bine, dar cu siguranţă poate arăta şi mai bine. Nu pentru a-l pune la expoziţie, ci în ideea de a evita unele artefacte la imprimare şi chiar pentru a corecta unele erori la scanare. Deşi nu este o chestie strict legată de imprimare, are impact asupra rezultatului final, deci merită abordată.
Am ataşat:
- imaginea modelului arcadei superioare rezultată prin scanarea unui model deja existent (_scan)
- imaginea unui print rapid (2 ore!) realizat cu strat de 0,2 mm (_print_02, albastru)
- imaginea unui print realizat după modelul ataşat de Alex în postul iniţial, cu strat de 0,1 mm (_print_01, roşu)
Tema legată de scanare ar fi:
Ce fel de prelucrări trebuie făcute asupra modelului rezultat în urma scanării pentru a rezulta un obiect de bună calitate şi, evident, fidel?
Eu am făcut doar:
- reparare, închidere (să ţină apa!) şi tăiere bază / MeshMixer
- o "nivelare" Laplaciană pentru a elimina colţurozităţile / MeshLab
- ulterior, tăiată baza mai aproape de dinţi, pentru a scurta timpul de imprimare şi economisi material
Ce n-am făcut:
- repararea unor mici "ştirbituri" la nişte dinţi (admiţând că ele nu ar fi fost în modelul real scanat)
- curăţarea separaţiilor - dinţi/gingie, dinte/dinte
Se văd cu ochiul liber aproximaţiile destul de grosiere ale separaţiilor şi sunt convins că aici ar trebui umblat puţin. Problema care se pune este, cât? Orice prelucrare are impact asupra fidelităţii, cam cu... două, chiar trei, tăişuri.

Salut,
Voi face cateva probe in perioada imediat urmatoare pe ambele imprimante de care dispun, Prusa I3 si Tiertime D290. Materialele pe care intentionez sa le probez sunt ABS, PLA, PET si Laybrick care are o textura interesanta pentru proiectul curent.
In functie de rezultatele printarii o sa incerc si cateva finisaje mecanice/chimice, dupa caz.
Daca-mi permite timpul o sa prelucrez putin si modelul scanat sa fie cat mai aproape de realitate (spatiile dintre dinti, etc)
Dau de stire imediat ce am ceva concret.
Contact: 0735557122 / office@printing3D.ro

Edited 1 time(s). Last edit at 08/21/2014 03:35AM by Mihai_Ch.

Salve Mihai!
Imi pare bine sa te revad pe aici
Din cate stiu de la Alex, vom face si niste teste de rezistenta mecanica pe materiale. Zilele astea face rost de dimensiuni (sunt niste betisoare si niste disculete).
Interesant de vazut Laybrick-ul. ABS si PLA sunt probabil "obligatorii". De PET nu stiu ce sa zic. Cred ca e prea... transparent pentru nevoile proiectului.

Mda, si eu sunt preocupat de implicatiile calitatii modelului asupra calitatii printului. Sunt convins ca o periere a modelului va aduce si un print mai clar. Sa vedem ce zice si Alex referitor la abaterile de la realitatea pe care de fapt o reproducem.
Asta e valabil si pentru post-procesare, mecanica si/sau chimica.
Fiind vorba in fapt de o cercetare, probabil ca va trebui sa facem determinari pentru fiecare etapa.

Salutare echipa!

1. Mihai_Ch ma bucur ca te implici in acest proiect si iti multumesc inca de pe acum de interes si contributie.
2. Referitor la reparatiile de care mentiona Daniel: bulele\golurile exista pe modelul master care a fost scanat. Nu le-am verificat pe toate dar din mare sunt identice cu cele prezente pe master.
3. Atentie sporita la modificarile dintre dinti! O sa pun diseara poze cu modelul master. Spatiile dintre dinti nu sunt accentuate. Modificarea acestora poate duce la modificarea formei\dimensiunilor fetelor laterale ale dintiilor
4. Materialul pe care il vom selecta in final pt a il introduce in practica de specialitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a. Stabilitate dimensionala in timp (din cate am citit PLA se modifica), sa nu se modifice dimensional in intervalul de temperatura 5ºC- 40ºC, sa fie rezistent la abrazie, compresiune, tractiune (prop mecanice asemanatoare cu gipsul), culoarea nu prea conteaza atata timp cat modelul nu este transparent pt a permite masuratori cu liniarul, subler, hartie milimetrica. Deocamdata la atat m-am gandit in ceea ce priveste proprietatile materialului
5. Saptamana aceasta este plecata persoana care stie dimensiunea probelor pt teste prop mecanice. Cum le aflu, le si fac publice pe forum
6. Post procesarea chimica/mecanica este acceptat doar daca nu modifica dimensiunea si forma. Oricum se vor face testari ale materialelor si inainte si post procesare.
7. Mai am sa va scriu niste informatii mai pe seara ca de pe telefon e dificil.

In prima faza o sa fac teste cu fiecare material ca sa fie facut, deja e in lucru printul cu PLA natural 40430 de pe reprapsource.com (translucent), urmatorul va fi Laybrick ca sunt foarte curios cum iese ).
Dupa ce definim care intruneste cel mai bine cerintele trecem banuiesc la etapele urmatoare.
Va tin la curent si o sa postez niste poze aici si eventual pe fb cu acordul vostru, impreuna cu detaliile despre proiect.
o7

si eu sunt foarte curios de rezultatele pe care le obtii. Cred ca la fel este si Daniel poti sa postezi linistit rezultatele si pe fb, cu mentiunea de a ne include la parteneri in proiect (Alex-UMF CLUJ, Daniel-3Dmaker4U). Multa bafta! Fingers crossed

Vorba ta cu pozele, am pus și eu câteva aici.

Va atasez pozele cu modelul master. (sper ca asta este cel scanat, am 2 la fel cu aceeasi dentatie, dar bule in locuri diferite) Cred ca e celalalt model cu o bula in zona incisivilor centrali- dar ca sa va faceti o idee..


Edited 1 time(s). Last edit at 08/21/2014 09:32AM by abv.alex.

Mda, puțin tartru, un început de paradontoza

Revin cu problema mea. Deci...
- modelul real (MR) este in gura omului
- modelul tradiționall (MT) este cel făcut din ipsos după amprentare; se pot vedea "cu ochiul liber" limitările tehnologiei; poate în unele locuri se urca gingia prea sus, dar în altele e clar înghesuială de material dată de... diverși factori
- modelul virtual (MV) este cel obținut prin scanare; scanarea introduce și ea erorile ei; în cazul nostru, nu poate fi mai bun decât MT din care provine; stau și mă întreb cum arată un MV obținut direct din gura omului - Alex, cum putem face rost de așa ceva?
- modelul imprimat (MI) este ce facem noi; aici avem erori introduce de "feliator" și de imprimantă; evident, cele pe care le avem în vizor pentru a le minimiza sunt cele de imprimare

Astea fiind spuse, aș putea băga mâna în foc că, dacă am prelucra chiar și un MV obținut după un MT, utilizând un set de reguli pe care le putem stabili în cadrul metodologiei de lucru, deci aș băga mâna în foc (și mi-aș scoate-o... călită) că am obține niște MI de stă mâța-n coadă!

L.E. Doar o literă corectată, nu dădea bine tradiționat

Edited 1 time(s). Last edit at 08/21/2014 11:01PM by 3Dmaker4U.

Atasez poze de la primele incercari cu Prusa I3.
Urmeaza sa fac maine dimineata print din ABS pe imprimanta mare, cred ca va iesi mult mai bine.

Edited 1 time(s). Last edit at 08/21/2014 10:25AM by Mihai_Ch.

MV directe din gura putem obtine cu un scanner intraoral, insa nu stiu in ce format se genereaza modelul ( dar pot sa aflu). Idea este ca eu am considerat ca le luam cu pasi repezi, dar mici. 1. Obtinerea unui model ideal brici ca sa stabilim parametrii ideali de imprimare 2. Obtinere unui MI cu diverse patologii (carii, plombe, dinti lipsa, resturi de dinti, lucrari protetice) 3. Imprimare MI cazuri reale.
Ce zici, Daniel? Este ok?

Mihai_Ch, modelul de PLA arata destul de bine, desi avand in vedere transparenta, imi este greu sa disting detaliile de suprafata. Modelul din layerbrick nu are fidelitatea necesara... deocamdata

Imprimanta e montata de curand, nu are toate reglajele ok, cum spunea si Daniel care m-a ajutat s-o urnesc ), incercam toate variantele posibile...
Laybrick e prima data cand folosesc, imi place textura, mai ales pt proiectul asta. PLA-ul respectiv s-a printat intr-adevar mai bine, dar tot are probleme..., in schimb este extrem de dur, nu intra cutterul in el nici pe muchii

Edited 2 time(s). Last edit at 08/21/2014 10:54AM by Mihai_Ch.

PLA Silver, contraataca bine la inceputul printului, dar spre final oboseste ))
, am redus un pic si viteza, dar se pare ca tot din suruburi se face treaba. Si ar trebui nitel suport.

Cu Laybrick cred că m-ar tenta pe mine să-mi fac o... statuie de piatră

Văzând și PLA-ul ăla "natural" și gândindu-mă la faptul că cineva va dori să studieze modelele, fără a mă mai gândi cum ar arăta un MI din PET >>> trebuie utilizat material care să producă, direct sau după o eventuală prelucrare mecanico-chimică, un MI opac, mat și colorat.
Opac, pentru a evita orice inducere în eroare datorată transparenței, fie ea și parțială. S-ar putea să meargă și translucidele, dacă au și caracteristica următoare
Mat, pentru a evita reflexiile, foarte supărătoare și la studiere și la fotografiere
Colorat pentru a pune maibine în evidență detaliile; aici ar fi de stabilit culoarea optimă, din punct de vedere vizual, principala caracteristică fiind capabilitatea de a asigura contrast bun între lumini și umbre, încă nu știu care ar fi culoarea asta, dar am o vagă bănuială că nu e albul și, în general, o culoare deschisă.

Quote
abv.alex
... pasi repezi, dar mici. 1. Obtinerea unui model ideal brici ca sa stabilim parametrii ideali de imprimare 2. Obtinere unui MI cu diverse patologii (carii, plombe, dinti lipsa, resturi de dinti, lucrari protetice) 3. Imprimare MI cazuri reale.... Este ok?

Eu zic că e foarte ok, dar dizertația mea este cu atât mai valabilă. Modelul cu care ne jucăm acum nu e "brici" și probabil că niciun scan, fie el intra- sau extra-oral, nu va fi. Deci va trebui să stabilim, ce și cum s- facem ca să-l... briciuim
Înainte de a ne apuca de modelat 3D, ar fi important să stabilim regulile, dintre care cele mai importante mi se par:
- alăturarea dinților
- gingia la marginea dinspre dinți
- reparațiile unor știrbituri
Deocamdată, folosim modelul postat inițial, dar va trebui să-l pregătim repejor pe ăla brici Și dacă tot îl facem și având în vedere că va trebui să trecem fiecare MV "de intrare" prin procesul de, sa-i zicem, normalizare, atunci cel mai bine este să stabilim regulile astea. Dacă nu are nimeni nimic împotrivă, o să fac o ciornă de start pe care să o discutăm.

Legat de asta ar fi două chestii, legate intre ele, și promit să închid postul

1. Cum "cristalizăm" ce vorbim pe aici
2. Cât de "open source" este ce gândim și producem

Dacă ar fi după chelia/barba mea, aș deschide un subiet pe wiki și i-aș atribui o licență Creative Commons adecvată.
Știu eu pe "cineva" de pe aici, care ne poate ajuta mult în tot proiectul, dar care nu vrea să se arate Îl pm-uiesc imediat

Încă ceva: Mihai, nu uita să întinzi curelele, cu siguranță scapi de zigi-zaga

Am rezolvat problema curelelor, sunt tambal, cred ca frame-ul are rol de catarg cu doar doua prinderi pe metal, elasticitate, etc, dar ma gandesc deja la o solutie, ii pun cumva una-doua "proptele", concep eu o prindere.
Maine fac alte probe si o scot cumva la capat.
Vav de statui si alte asemenea eu fac busturi din ABS ca se finiseaza usor cu minunatii vapori de acetona, apoi cu aerograful trag un primer si vopsea acrilica alba, apoi lac mat si arata ca marmura. Sau variante aurii, argintii, etc.
Metoda asta ar putea fi folosita si pentru proiectul in speta , stratul de vopsea dat cu aerograful este infim, 0,1mm zic eu daca se insista cu toate trei straturile. Se poate folosi la final lac lucios pentru aspectul de smalt. Daca am timp fac o mostra spre analiza.

P.S. laybrick-ul este extrem de casant in stadiul de filament, si e poate putin spus.

Poate credeți că ați scăpat pe ziua de azi... Aiurea

Recomandările mele pentru "tunarea" imprimării
- viteză de maxim 20 mm/s; desigur, depinde de imprimantă, dar sunt multe detalii, iar când vom "normaliza" modelul vor fi și mai multe
- eventual redusă și accelerația
- răcire locală, mai ales pentru PLA și mai ales spre vârful dinților
- la vârful dinților, strategie de reducere a vitezei; eu lucrez cu slic3r, în care trebuie făcută mai întâi o feliere fără răcire, văzut cât durează un strat ân zona superioară și configurate opțiunile de Cooling de la Folament Settings
- strat de 0,1 mm; executat corect, diferența față de 0,2 mm e foarte mare; n-am încercat mai puțin pentru că am hotărât încă de la începutul carierei că nu sunt mazochist pe timpul meu; s-ar putea însă ca reducerea sub 0,1 mm spre vârful dinților să fie o chestie
- am folosit umplere de 20%, dar cred că s-ar putea imprima... gol (da, chiar fără bază) și cu suport pentru a susține adânciturile din măsele; va veni probabil vorba mai încolo de rigiditatea MI, dar asta se poate asigura și altfel, cu grinzi și zăbrele
- pentru a evita surprize de dezlipire la ABS, un șorț de 2-3 mm nu are de ce să strice
- temperatură "normală" pentru primul strat și apoi scăzută, adecvat vitezei mici (de exemplu, eu dau drumu' la ABS cu 240 de grade și după primul strat reduc la 220 sau chiar 210)

Quote
Mihai_Ch
Am rezolvat problema curelelor, sunt tambal, cred ca frame-ul are rol de catarg cu doar doua prinderi pe metal, elasticitate, etc, dar ma gandesc deja la o solutie, ii pun cumva una-doua "proptele", concep eu o prindere.

Fa-i "echere" pe spate, ca la Mendel90 al lui nophead. Nu--i nevoie decât de câte un triunghi pe fiecare parte. Cu un laser cutter si niste plexi de 4-5 e mai mult decât suficient. Și-l prinzi frumos cu niște piese imprimate 3D Iar dacă mă întrebi cum le prinzi jos, sugestia mea este să-i faci sărmanei imprimante o placă de bază

Quote
3Dmaker4U

Quote
Mihai_Ch
Am rezolvat problema curelelor, sunt tambal, cred ca frame-ul are rol de catarg cu doar doua prinderi pe metal, elasticitate, etc, dar ma gandesc deja la o solutie, ii pun cumva una-doua "proptele", concep eu o prindere.

Fa-i "echere" pe spate, ca la Mendel90 al lui nophead. Nu--i nevoie decât de câte un triunghi pe fiecare parte. Cu un laser cutter si niste plexi de 4-5 e mai mult decât suficient. Și-l prinzi frumos cu niște piese imprimate 3D Iar dacă mă întrebi cum le prinzi jos, sugestia mea este să-i faci sărmanei imprimante o placă de bază

Si daca intind 4 sarme merge )), dar o sa aleg calea mai eleganta cu siguranta )))
O sa-i fac si o placa + carcasa ca sa ma ajute la ABS ca urca infernal de incet in temperatura bed-ul..., iar eu sunt berbec si ma grabesc de obicei.

Salutare si spor la treaba. Am cam ramas in urma cu topicul asta, dar oricum ma tem ca nu prea stiu ce sa spun. Sunt imprimante 3d si cu fff dar mai ales cu rasina pt dentisti si alte chestii mici gen bijuterii. Nu mai stiu acuma dar chiar era pe youtube, intr-un video de la un targ, o prezentare de imprimanta specializata pe tehnica dentara, doar ca acuma nu mai regasesc linkul.

La partea de sus ca sa iasa mai bine straturile cu putin plastic, sunt setari de slicer, depinde ce slicer se foloseste. Daca nu, se pot printa multiple din aceeasi piesa, si asa straturile cu putin plastic practic dureaza dublu in timp si poate apuca sa se raceasca mai bine. Ca setari, SF are o setare in modulul cool care precizeaza cate secunde sa stea minim la un strat. De ex daca e setat la 30sec, si stratul dureaza doar 10sec, atunci micsoreaza viteza foarte mult uniform astfel incat sa dureze 30sec (estimat). Sau poate "plimba" capul de printare la o pozitie anume, astfel incat un ventilator de pe carriage ajunge sa bata exact in piesa. Prima data as testa varianta cu durata minima a unui strat, mi se pare mai ok decat cu ventilator. Dar oricum cred ca trebuie testat pt ca situatiile pot fi diferite si concluziile difera de la caz la caz. Ma suprinde putin ca nu a aparut ceva warping, poate pt ca e pla, dar daca ar apare warping s-ar putea printa un "piedestal / raft" de 2 straturi sub obiect care sa il fixeze bine.

Quote
3Dmaker4U
. Modelul cu care ne jucăm acum nu e "brici" și probabil că niciun scan, fie el intra- sau extra-oral, nu va fi. Deci va trebui să stabilim, ce și cum s- facem ca să-l... briciuim
Înainte de a ne apuca de modelat 3D, ar fi important să stabilim regulile, dintre care cele mai importante mi se par:
- alăturarea dinților
- gingia la marginea dinspre dinți
- reparațiile unor știrbituri
Deocamdată, folosim modelul postat inițial, dar va trebui să-l pregătim repejor pe ăla brici Și dacă tot îl facem și având în vedere că va trebui să trecem fiecare MV "de intrare" prin procesul de, sa-i zicem, normalizare, atunci cel mai bine este să stabilim regulile astea. Dacă nu are nimeni nimic împotrivă, o să fac o ciornă de start pe care să o discutăm.

Legat de asta ar fi două chestii, legate intre ele, și promit să închid postul

1. Cum "cristalizăm" ce vorbim pe aici
2. Cât de "open source" este ce gândim și producem
)

Scanner-ul pe care l-am folosit pt scanarea MV pe care l-ati folosit este un scanner cu destinatie exclusiva de tehnica dentara. MT utilizat la scanare l-am ales pt ca are o morfologie foarte accentuata, extrema as spune (la peste 80% din populatia morfologia nu e asa accentuata). Apoi, acest MT este un model de pe care chiar poti sa distingi toate detaliile anatomice ale dintilor, avand in vedere ca de multe ori pe modele din practica, apar adeseori lipsuri majoare de detalii.
La cum sunt dintii alaturati, nu prea ai cum sa scapi de asta, asa e de la natura. Daca impartim dintii in treimi, cum am facut eu in aceasta imagine
punctul de contact cu dintele vecin va fi intotdeauna in treimea superioara a coroanei sau la jonctiunea dintre treimea medie si superioara. Spatiul dintre dinti este ocupat de papila interdentara (gingia dintre dinti). Aici nu apare un spatiu liber intre dinti, doar in cazuri patologice de parodontopatie (aka parodontoza) unde se retrage gingia si apar "triunghiurile negre".
Delimitarea dintre dinte si gingie e importanta, pt a putea decela o eventuala parodontopatie sau retractie gingivala.
Stirbiturile, daca sunt prezente pe MT master, e bine sa nu fie modificate. In practica curenta, daca apar bule minore, ele nu se completeaza de catre tehnician pt a nu modifica forma sau dimensiunea.

In ceea ce priveste cat de open source sa fie, ideea de baza e ca noi gasim pe cat se poate (vorbeste un noob maxim in acest domeniu) caracteristicile de hardware care trebuie sa le aiba o imprimanta RepRap pt a putea imprima modele, ce software se recomanda pt asta si ce parametrii sa se utilizeze pt a imprima aceste modele. Apoi se vor identifica materialele cele mai potrivite pt aceasta aplicare si apoi publicam un ghid cu toate astea, dupa seria de teste mentionata mai sus ma cam precipit, nu? (e totusi 12 noaptea)

NoobMan, bun venit printre noi
Intr-adevar exista imprimante specializate pentru tehnica dentara (o droaie chiar) si exista companii care se ocupa doar cu imprimari de modele dentare. Scopul nostru nu este sa ii excludem pe ei din competitie , ci sa aratam ca se poate si ca poate devenii o metoda de rutina in laboratoarele de tehnica dentara, fara sa fie neaparat nevoie de o imprimanta super specializata. Scopul este sa dovedim ca se poate si asa deci! si ca este o metoda viabila si documentata stiintific (in cele din urma).

Edited 2 time(s). Last edit at 08/21/2014 04:46PM by abv.alex.

Bun, m-am prins și eu în sfârșit cum să pun pozele în post

În seriile următoare, am folosit MV original, așa cum a rezultat din scan.
În prima poză e marcată zona în discuție. Am folosit vederea cu wireframe pentru a vedea că softul de scanare are inteligență și crește rezoluția în zona cu detalii, dar nu întotdeauna sau poate este păcălit de MT folosit.
În a doua poză este localizată zona în discuție mai de aproape, în vedere normală.
În poza a treia, aceeași perspectivă, dar în vedere wireframe.
În poza a patra, zona retușată, în wireframe.
În poza a cincea, idem, vedere normală.

Prelucrările (efectuate cu MeshMixer) au constat în:
- Rafinarea numărului de fețe (triunghiuri) în zona de interes și cea imediat adiacentă (fără asta se vor produce deformări). Este probabil ca MV scanat să fie trecut din start printr-un filtru de rafinare. Cel folosit până acum a venit cu 90k fețe. Pentru fețele dinților rezoluția e foarte bună, pentru interstiții și vârfuri, nu prea.
- "Sculptarea" corespunzătoare - am folosit doar Draw și Smooth cu diferite profile, adecvate tipului de corecție. Aici intervine în fapt discuția care mă interesează, dar voi reveni în alt post.
- Reducerea numărului de fețe. După ce ne-am făcut treaba, se poate optimiza numărul de fețe, astfel încât feliatorul să lucreze cât mai ușor

Se poate observa efectul între a doua și ultima poză din fiecare serie. Obținerea unor forme continue, fără muchii lungi și anormale, date în general de fățuirea cu rezoluție prea scăzută, este importantă pentru o feliere de calitate și un MI corespunzător. Este suficient să privim în oglindă cu buzele ridicate pentru a vedea că nu avem astfel de artefacte prin gură, poate doar carii și plombe

Cum ziceam, voi reveni cu propuneri de reguli de modelare.

Cazul 1 (alăturarea dinților) și 2 (zona dinte-gingie)


Cazul 3 (știrbituri)

MV-scan-original-3-marcat.PNG

MV-scan-original-3-0.PNG

MV-scan-original-3-1.PNG

MV-scan-original-3-2.PNG

MV-scan-original-3-3.PNG

Daniel, modificarile facute sunt foarte bune si nu modifica cu nimic dimensiunea dintiilor, forma acestora şi nu exista posibilitatea ca prin aceste modificari sa ascunzi vreo patologie. Deci pentru modele documentare si de studiu se pot face aceste modificari.

Hai ca s-a cam lasat linistea pe-aici
Ramasesem dator cu un soi de instructiuni de prelucrare a MV. Azi m-am pus putin pe treaba si am aranjat arcada inferioara. Probabil ca mai trebuie prelucrate 10 arcade ca sa te prinzi ce operatii mai trebuie facute, dar toate au un inceput asa ca, sa incepem
Am folosit MeshMixer (MM) pentru modelare propriu-zisa si MeshLab (ML) pentru pozitionare si taiere.
Pana aplicam o solutie rezonabila pentru distributia fisierelor, ne multumim doar cu niste poze



0. Rafinare
> Deoarece MV are destul de putine fete pentru gradul de detaliu necesar, am ajuns la concluzia ca trebuie mai intai rafinat. Pentru asta se importa MV in MM si:
a) se foloseste Refine cu dimensiunea cam de 30 si se "picteaza" toata suprafata, cat mai uniform;
b) se selecteaza toata suprafata si se face Remesh, astfel incat fetele sa se distribuie uniform.

1. Completare MV
> MV obtinut prin scanare are unele bucati mai mici lipsa pe la colturi si nu are "fund", deci nu "tine apa". Prin urmare trebuie reparat. Nu prea merge automat, pentru ca "extrapolarea" pe care o face programul da rezultate ciudate. Asa ca, in MM:
a) se "intinde pielea" prin zonele incomplete, pentru a se obtine o margine inferioara cat mai dreapta; se folosesc uneltele de Move si Drag pentru a trage de piele si Smooth pentru a netezi.
b) cand marginea e destul de dreapta se "analizeaza" cu Inspector si se umple cu Flat Fill, rezultand un mesh care tine apa.

2. Reparare ciobituri
> MV mai are pe el unele bucatele mici lipsa, ici si colo; habar n-am de unde provin (poate din MT), dar care, dupa cum arata, sunt false. Asa ca, in MM:
a) se foloseste Draw si Smooth pentru a "umple" ciobiturile si a alinia suprafata; trebuie folosit un Smooth slab, pentru a evita deformarea suprafetelor adiacente

3. Profilare interstitii si gingii
> Am mai scris despre asta, dar ramane o chestiune delicata, pentru ca, in lipsa unor probe martor (de exemplu, poze) operatiile sunt subiective. In principiu, in MM:
a) se foloseste Draw inversat cu un profil in V sau "gamma" pentru a "scoate mizeria dintre dinti"
b) se foloseste Draw cu profil "omega" pentru a profila mai bine marginea gingiei
c) se foloseste Smooth slab pentru a nivela... frumos

4. Finisari suplimentare
a) se poate trece cu un Smooth slab peste diverse zone care par nenatural colturoase (au ramas asa de cand erau putine fete, pentru ca rafinarea nu a modificat forma, ci doar a marit numarul de fete);
b) se poate folosi un Smooth mai puternic [n unele zone lipsite de interes, care au forme anormale (de exemplu, zone cu aspect rugos)

5. Export MV prelucrat
> cam atat in MM, acum se poate exporta modelul sub un alt nume, de exemplu, adaugandu-i sufixul "_proc" (procesat)



6. Pozitionare si taiere
> MV obtinut prin scanare nu este orientat la... mm, iar baza nu e nici ea plana, deci se importa modelul in ML si:
a) se foloseste unealta de rotire si liniile de taiere ca repere pentru a alinia modelul in raport cu axele, astfel incat:
-- x baleiaza de la stanga la dreapta si ultimele masele sunt aliniate
-- y baleiaza dinspre baza (masele) spre varful (incisivi) arcadei si o linie paralela cu ea trece printre incisivi si mijlocul distantei intre masele
-- z porneste de la gingii si evolueaza spre dinti, iar linia gingiei este cat se poate de paralela cu planul orizontal
b) cand MV este orientat cum trebuie, se taie astfel incat sa se pastreze partea relevanta si sa se obtina o baza completa si plana.
c) se sterge bucata care nu trebuie

7. Export MV taiat
> cam atat si in ML, la final se exporta partea utila sub un alt nume, de exemplu, adaugandu-i sufixul "_cut" (taiat )



Acum ii putem atasa o placuta de identificare si rigidizare, dar asta e alta poveste.



Noapte buna sau buna dimineata

Daniel, deja doar din posturile tale, reusesc sa alcatuiesc incet incet ghidul de imprimare 3d a modelelor dentare
In ceea ce priveste golurile-nenaturale, ele se gasesc intr-adevar si pe MT-uri si ca urmare apar si MV-uri. E o etapa pe care nu ai cum sa o eviti atunci cand lucrezi cu modele care se fac prin metoda conventionala (adica turnarea gipsului in amprenta).


Puteti observa si in ultimele doua imagini, ce minunatii apar adeseori in metoda conventionala de obtinere a modelelor. Acuma sa nu va ganditi ca daca eliminam in totalitatea etapa asta, nu avem tot felul de probleme in obtinerea modelelor.
La amprentele digitale luate intraoral, pot aparea probleme din cauza lipsei de opacitate a dintiilor (apare ca un gol pe amprenta) si atunci se aplica un spray pt matizare

Spray-ul este lichid odata aplicat pe dinte,ma rog sub forma de film aderent la suprafata dintelui, dar se poate scurge si atunci apar zone unde se capteaza o imagine falsa, ca si cum dintele are alta forma in zona unde se acumuleaza spray-ul

Desigur, mai exista cateodata si probleme legate de experienta utilizatorului, spre exemplu imaginea de mai jos e una din primele imagini pe care le-am achizitonat si tin de stabilitatea camerei in momentul inregistrarii


Normal, toate aceste probleme pot fi usor remediate sau poate fi refacuta amprenta mult mai rapid, dar asta e doar ca sa va demonstrez ca artefacturi apar si la scannarea directa,intraorala.

Dupa cateva luni de invartit la Scanoman, nu puteam fi decat convins ca scanarea "pe viu" are dificultatile ei
MT-urile alea sunt... horror, nene
Destul cu vorba, azi fiind zi de sarbatoare, prin urmare semi-nelucratoare ma apuc sa studiez epruvetele alea

Reven cu niste... epruvete
Dupa ceva cautari pe net dupa o sursa oficiala de inspiratie, am dat peste o varianta a standardului ISO 527-2, preluata in Europa, mai precis in UK, ce-i drept cam demultisor, dar ma cam indoiesc ca s-au schimbat dimensiunile.
Pe baza ei am creat doua modele, conform tipurilor de epruvete 1B si 1BA, ambele la limita egalitatii dimensiunilor variabile. Sunt si pe Thingiverse cateva modele (de cautat "tensile test specimen"), dar parca nu are farmec daca nu le faci cu manuta ta

1B poate fi realizat pe mai toate imprimantele. Pe cele mai mici (cum sunt ale mele, cu masa de 14 cm x 14 cm) se pot tipari pe diagonala. Ia cam 3,5 m de filament si dureaza cam 30 min.
1BA poate fi realizata pe imprimante cu masa mai mica. Ia mai putin de 0,5 m de filament si dureaza 5 min.
Este destul de evident ca ar fi de dorit sa utilizam epruvete 1BA. Asta insa depinde de caracteristicile aparatului utilizat. Alex, asteptam confirmari.

Felierea se va face cu:
- extruziune de 0,5 mm (chiar daca aveti varf mai subtirel, fortati dimensiunea extruziunii)
- strat de 0,25mm (inclusiv primul)
- 1 perimetru
- 1 strat de baza, 1 strat deasupra
- umplere de 100%, la 45 grade, rectiliniar
- viteza 40 mm/s (20 mm/s primul strat)
- fara brim (daca sunt probleme cu lipirea de masa se poate folosi brim si se va inlatura cu atentie)
- temperatura adecvata materialului, spre limita superioara a intervalului determinat de fiecare din experienta, la fel pentru toate straturile (de exemplu, 250 grade pentru ABS si 210 grade pentru PLA, dar evident, asta depinde de material si de exactitatea masurarilor la fiecare imprimanta); asta va fi un factor pe care nu-l putem controla prea bine
- fara racire in timpul imprimarii

Ideea ar fi sa standardizam modul de realizare, deoarece urmarim sa aratam ca diferite imprimante RepRap produc aceleasi rezultate in aceleasi conditii (reproductiibilitate). Poate cand n-om avea ce face, ne ocupam si cu un studiu de rezistenta mai consistent, ca sa lucram si noi mai stiintific

Acum ,asteptam de la Alex, confirmare asupra tipului de epruvete pe care sa le producem, cate (parca 10) si sa stabilim cum facem.

Seara buna!

Am si facut niste screen printuri la epruvete si maine o tulesc la institutul de Chimie, cu ISO-ul si screenurile sa vedem care dintre cele doua epruvete corespund cu aparatul de testare. Sper totusi sa fie 1BA din ratiuni de economie de material.
Oricum ma gandeam ca ar fi interesant sa vedem daca putem extinde acest studiu si la impactul metodelor de postprocesare (finisare) asupra prop. mecanice (dar deocamandata sa vedem ce se intampla cu primul test).
Si da, vom avea nevoie de 10 epruvete din aceelasi material, aceeleasi setari per imprimanta!
Revin cu detalii maine, cand le aflu!

Mda, ar fi poate interesant de bagat ABS-ul in putina acetona. Este posibil ca patrunderea capilara intre straturi ar putea creste adeziunea.
Cred insa ca testarea serioasa a rezistentei ar putea fi un proiectel in sine.